Fiecare copil trăieşte în ritmul dintre ve­ghe şi somn, preluare şi uitare. Dacă se ia în considerare ritmul zilei şi cercul mai mare al cursului anului în organizarea orarelor şi împărţirea planului de învă­ţământ, vor lua naştere anumite particu­larităţi metodice ale artei pedagogice:

• se ia în considerare ritmul zilei;
• predarea în epoci întăreşte concentrarea;
• exersarea artistică slujeşte la şcolirea voinţei;
• cuvântul vorbit acţionează asupra vieţii de sentiment.

Read more »

În clasa întâi, epocile de predare sunt lungi şi puţin diferenţiate; desenul formelor, povestioare cu tâlc din natură şi despre anotimpuri, mediul înconjură­tor şi ţinutul natal al copilului, scrisul şi cititul, socotitul, alternează după felul cum îi simte dascălul pe copii.

Mai târziu, epocile cursului principal, durând trei-patru săptămâni, se specializează din ce în ce mai mult şi se diferenţiază, tratând câte un domeniu distinct: limba maternă, geografie, zoologie şi cunoştinţe despre om, botanică, geologie, fizică, chimie, is­torie, matematică şi geometrie ş.a.m.d. Read more »

Pictura, desenul, modelajul, recitarea şi reprezentarea unor scene dramatice sunt întreţesute în toate disciplinele de studiu din clasele mici. Multe dintre aceste obiecte de studiu – chiar şi aritmetica, gramatica sau geografia – vor fi expuse sub forma unor scenete simple, care vor fi prezentate apoi părinţilor, în cadrul ,,serbărilor lunare”.

Dacă lucrezi în lemn sau în lut gesturile caracteristice vreunui animal sau da­că la pictură ori desen lupţi pentru ceea ce poate reda materialul la tema propusă, dacă realizezi, la crearea unei picturi, o imagine, situându-te între curaj şi probă de răbdare, atunci ai ocazia de a trăi angajarea întregii tale personalităţi. Fineţea tonului, nuan­ţele unei piese corale lirice sau ale unei partituri instrumentale prelucrate în con­sonanţa unui ansamblu muzical cer perseverenţă şi capacitatea de a exersa cu stăruinţă. Exersarea unei piese mai ample – pe sce­nă sau la pictarea culiselor şi cusutul costumelor – constituie marele examen al coeziunii, fiind, în acelaşi timp, şi prilejul unor ex­perienţe de viaţă în comun şi de apro­piere umană. A­plauzele recompensează toate strădaniile şi deznădejdile şi confirmă ,,fericirea muncii de artist”! Read more »

Să ne examinăm în mod realist expe­rienţa: cât de rar spune un copil de şcoală: ,,La materia asta am primit acum un manual atât de bun încât o să învăţ şi mai mult!” sau ,,Ce carte proas­tă! De acum mi-am pierdut toată bucuria de a învăţa!”. Din contră, mai frecvent se aude: ,,Anul acesta am avut un dascăl bun, de aceea am învăţat mai mult ca niciodată!” sau ,,Pe ăsta nu-l pot suferi, mi-am pierdut toată bucuria pentru ma­teria asta şi n-am mai învăţat tot anul la ea!”… Mijloacele tehnice sau manualele, oricât de rafinate, cântăresc puţin dacă le raportăm la fac­torul preponderent: capa­cităţile şi dăruirea unui om – a dascălu­lui. Read more »