Pictura, desenul, modelajul, recitarea şi reprezentarea unor scene dramatice sunt întreţesute în toate disciplinele de studiu din clasele mici. Multe dintre aceste obiecte de studiu – chiar şi aritmetica, gramatica sau geografia – vor fi expuse sub forma unor scenete simple, care vor fi prezentate apoi părinţilor, în cadrul ,,serbărilor lunare”.
Dacă lucrezi în lemn sau în lut gesturile caracteristice vreunui animal sau dacă la pictură ori desen lupţi pentru ceea ce poate reda materialul la tema propusă, dacă realizezi, la crearea unei picturi, o imagine, situându-te între curaj şi probă de răbdare, atunci ai ocazia de a trăi angajarea întregii tale personalităţi. Fineţea tonului, nuanţele unei piese corale lirice sau ale unei partituri instrumentale prelucrate în consonanţa unui ansamblu muzical cer perseverenţă şi capacitatea de a exersa cu stăruinţă. Exersarea unei piese mai ample – pe scenă sau la pictarea culiselor şi cusutul costumelor – constituie marele examen al coeziunii, fiind, în acelaşi timp, şi prilejul unor experienţe de viaţă în comun şi de apropiere umană. Aplauzele recompensează toate strădaniile şi deznădejdile şi confirmă ,,fericirea muncii de artist”!
Toate aceste producţii artistice constituie exerciţii de voinţă. Adultul îşi poate alege orice ca obiect de exersare, copilul însă are nevoie de frumuseţe, de bucuria de a lucra. Acest proces are adeseori drept consecinţă o întreagă scală de mişcări sufleteşti: aşteptare, decepţie, mânie, resemnare, reflecţie, surpriză, speranţe noi, eforturi reînnoite de voinţă, bucurie intensă pentru activitatea creatoare. În plus, participarea pătrunde până în fizic, în degete, până în vârful picioarelor.
Exersarea artistică ocupă un rol special în viaţa noastră, în epoca tehnicii, a acţiunilor fizice executate mai mult sau mai puţin automat. În exersarea artistică nu există nici un fel de activităţi care se sprijină pe rutină; aceasta poate genera experienţe interioare multilaterale şi profunde, cu atât mai importante cu cât existenţa noastră a devenit săracă în activităţi fizice la care participăm din plin, cu trup şi suflet.
Efectul educativ al activităţilor artistice asupra copiilor a fost de nenumărate ori observat şi accentuat. Unele teme artistice pretind o atitudine interioară de care instinctiv nu suntem deloc capabili: prevăzătorul poate fi silit să devină îndrăzneţ, neastâmpăratul să fie chibzuit, cel cu voinţa slabă să manifeste perseverenţă, încăpăţânatul să devină apt pentru acomodare. Copilul luptă cu o problemă care se arată a fi importantă, nu pentru că rezolvarea ei i-ar aduce vreun avantaj material deosebit, ci pentru că, văzută din punct de vedere uman, este interesantă. Se va pune astfel baza aptitudinii de a cultiva şi dezvolta interes pentru ceea ce omul face.