Să ne examinăm în mod realist experienţa: cât de rar spune un copil de şcoală: ,,La materia asta am primit acum un manual atât de bun încât o să învăţ şi mai mult!” sau ,,Ce carte proastă! De acum mi-am pierdut toată bucuria de a învăţa!”. Din contră, mai frecvent se aude: ,,Anul acesta am avut un dascăl bun, de aceea am învăţat mai mult ca niciodată!” sau ,,Pe ăsta nu-l pot suferi, mi-am pierdut toată bucuria pentru materia asta şi n-am mai învăţat tot anul la ea!”… Mijloacele tehnice sau manualele, oricât de rafinate, cântăresc puţin dacă le raportăm la factorul preponderent: capacităţile şi dăruirea unui om – a dascălului.
În şcolile Waldorf se ia foarte în serios adevărul acestei legi. Cuvântul viu este atât de important încât manualele sunt evitate cu totul în primii ani de şcoală, dar, în mare măsură, şi mai departe, în clasele superioare. Firul roşu, care străbate de-a lungul unei epoci de predare bine construite şi care o face să fie un întreg ordonat, de la pregătire, trecând prin punctul culminant, până la finalul care pune noi întrebări pregătind viitoarea epocă, nu poate fi găsit în nici un manual. Acesta este prelucrat de profesor, luând în considerare cum este clasa şi care este efectul educativ al conţinutului fiecărei discipline de învăţământ. Dincolo de aceasta, cărţile vor fi folosite ca material de lectură (pe cât posibil, lucrări originale, cu valoare artistică sau ştiinţifică), pe lângă conţinutul orei principale.
Pentru profesor, un asemenea mod de lucru presupune o temeinică pregătire a orei, posibilitatea de a lua în considerare condiţiile specifice clasei, individualităţile existente şi destinele acestora. Un dascăl plin de viaţă, purtat de un angajament interior, dă posibilitatea colaborării între elevi cu diferite grade de dotare şi de orientări diferite ale talentului. Dascălul angajat va găsi şi copii angajaţi. Capacitatea de a se bucura împreună, elevi şi dascăl, de a compătimi, de a suferi împreună sunt tocmai temelia tuturor însuşirilor sociale. Astfel că, metoda cea mai eficientă pentru o educaţie socială a omului în întregul său, în mijlocul acestei epoci a informaţiilor tehnice şi a mijloacelor media, este cuvântul viu, care merge de la om la om.