Ritmul zilei

Posted by on 20 decembrie 2014

IMG_2247Fiecare copil trăieşte în ritmul dintre ve­ghe şi somn, preluare şi uitare. Dacă se ia în considerare ritmul zilei şi cercul mai mare al cursului anului în organizarea orarelor şi împărţirea planului de învă­ţământ, vor lua naştere anumite particu­larităţi metodice ale artei pedagogice:

  • se ia în considerare ritmul zilei;
  • predarea în epoci întăreşte concentrarea;
  • exersarea artistică slujeşte la şcolirea voinţei;
  • cuvântul vorbit acţionează asupra vieţii de sentiment.

Ziua de şcoală începe cu obiectele de învăţământ la care trebuie accentuate în mod deosebit cunoaşterea şi înţelegerea (raţiunea), gândirea şi repre­zentarea. Fiecare disciplină se va constitui, de-a lungul câtorva săptămâni, în fiecare dimineaţă, în aşa-zisa ,,oră principală”, formând o epocă şi realizând astfel o uni­tate mai mare de predare. Urmează acele discipline care necesită o continuă repetare ritmică, în ore separate: limbile străine, euritmia (disciplină specifică pedagogiei Waldorf), gimnastica, muzica şi religia. Lucrul ma­nual, meseriile, grădinăritul, exersarea în cadrul experimentelor de ştiinţe ale natu­rii ş.a.m.d. vor fi puse, pe cât posibil, spre prânz sau după amiază. După aceste ore de exersări urmează activităţile artistico-practice. Şi temele de casă trebuie să urmeze paşii amintiţi: exer­ciţiul, dezvoltarea, câştigarea dibăciei şi a noi competenţe.

Dacă se acordă prea mult timp exersării memoriei şi gândirii, copiii devin palizi şi obosiţi. Sentimentul care dă via­ţă şi voinţa activă înroşesc din nou obra­jii.

În special în clasele mai mici, dascălul trebuie să aibă grijă cum acţionează prin predare asupra stării de sănătate a co­piilor în creştere.

Prin urmare, ,,ora principală”- unitate de predare din primele două ore ale dimineţii – va fi începută prin aşa numita ,,parte ritmică”, ce ocupă în cla­sele inferioare un spaţiu mai larg, până la 20 de minute. Această parte îi tre­zeşte pe copii, leagă colectivul clasei şi îl acordează cu ora de predare propriu-zisă. Se cântă la blockflotte, se cântă cu vocea şi se recită, se fac exerciţii rit­mice şi exerciţii de vorbire. După care, prin repetarea conţinuturilor predate cu o zi înainte, se extrage suma, aspec­tele aprofundate moral, legea naturală din experimentele zilei precedente, aprecierea pe baza simţirii a figurilor istorice trăite ieri sau privirea de ansam­blu asupra cunoştinţelor dobândite referitoare la viaţa unui animal. Din această concentrare în felul de a privi lucrurile va reieşi în mod organic continuarea expunerii das­călului; el va povesti plastic, în imagini, luând în considerare temperamentele, tensionând şi relaxând, făcându-i pe co­pii să se adâncească în cele trăite. Vine apoi rândul faptei: povestiri, sintetizări ori desene vor fi trecute în caietul de epocă.  Ora se încheie cu o povestire. Poveştile dezvoltă armonios imaginaţia şi sensibilitatea copilului, atunci când sunt spuse nemijlocit, direct, de către pedagog sau părinte. Când povestitorul este pătruns de calitatea spirituală a poveştilor, imaginile interioare create pe parcurs au efect educativ. Poveştile reprezintă înţelepciunea fundamentală a omenirii. Însoţesc copilul în şcoală, evoluând ca mesaj o dată cu înaintarea în vârstă: basme în clasa I, fabule în clasa a II-a, povestiri biblice în clasa a III-a, legende locale sau ale spaţiului european în clasa a IV-a, mituri greceşti în clasa a V-a, legende romane în clasa a VI-a, călătorii şi descoperiri ale Lumii Noi în clasa a VII-a, biografii în clasa a VIII-a etc. – o hrană sufletească adecvată fiecărei perioade de vârstă a copilului. Acest parcurs ne apropie tot mai mult de contemporaneitate şi permite intrarea tânărului în istoria pe care o creează prin propria-i muncă.

Comments are closed.