Are loc în consiliile pedagogice săptămânale. Consiliul pedagogic serveşte activităţii pedagogice comune, stimulării acti­vităţii de cercetare individuală şi perfecţionării profesorilor, informării reciproce, consilierii şi asistenţei reciproce între profesori. Sunt consiliate şi decise autonom toate problemele administrative şcolare.

Consiliile pedago­gice pot fi convocate şi la solicitarea părinţilor (tutorilor) şi a elevilor, pentru discutarea unui profesor sau ale consiliului profesoral însuşi, vizând probleme pedagogice sau de administraţie şcolară.

Un alt aspect al autoadministrării realizate de către profesori se referă la faptul că repartizarea sarcinilor trebuie să se modifice mereu. În unele ţări, aşa cum este şi cazul ţării noastre, conform prevederilor legislative, trebuie desemnat un „purtător de cuvânt” al consiliului profesoral, un „conducător al şcolii”, care să reprezinte cu responsabilitate în exterior colaborarea cu instanţele şcolare – în special în situaţiile de administraţie şcolară; însă nu se pune în discuţie şi nu sunt diminuate autonomia sau conducerea comună pedagogică şi administrativ-şcolară şi responsabilitatea colegiului profeso­ral în raporturile interne. În rest, conducerea şcolii revine în comun comi­tetului de părinţi şi consiliului profesoral.

Antroposofia nu este o formă de religie, nici un sistem filosofic terminat, ci o cale de  dobândire a unor cunoştinţe despre lume şi om. Acest drum interior de instruire, cu exerciţiile sale de formare a gândirii, voinţei şi sentimentelor, poate să con­vingă prin experienţă directă că existenţa noastră fizică este pătrunsă de o lume ,,suprasensibilă” şi că omul provine din această lume.

Ar fi total greşit ca tinerii sub l8 ani să se ocupe de studiul antroposofiei sau al exerciţiilor interioare care sunt legate de o astfel de instruire. Profesorul nu are nevoie de antroposo­fie pentru a o preda direct la oră, ci pentru propria sa formare. Rudolf Steiner a  accentuat adesea şi foarte insistent că pedagogul îşi poate îmbunătăţi esenţial metoda de predare şi percepţia dezvoltării copilului printr-o astfel de in­struire interioară.