Pictura, desenul, modelajul, recitarea şi reprezentarea unor scene dramatice sunt întreţesute în toate disciplinele de studiu din clasele mici. Multe dintre aceste obiecte de studiu – chiar şi aritmetica, gramatica sau geografia – vor fi expuse sub forma unor scenete simple, care vor fi prezentate apoi părinţilor, în cadrul ,,serbărilor lunare”.

Dacă lucrezi în lemn sau în lut gesturile caracteristice vreunui animal sau da­că la pictură ori desen lupţi pentru ceea ce poate reda materialul la tema propusă, dacă realizezi, la crearea unei picturi, o imagine, situându-te între curaj şi probă de răbdare, atunci ai ocazia de a trăi angajarea întregii tale personalităţi. Fineţea tonului, nuan­ţele unei piese corale lirice sau ale unei partituri instrumentale prelucrate în con­sonanţa unui ansamblu muzical cer perseverenţă şi capacitatea de a exersa cu stăruinţă. Exersarea unei piese mai ample – pe sce­nă sau la pictarea culiselor şi cusutul costumelor – constituie marele examen al coeziunii, fiind, în acelaşi timp, şi prilejul unor ex­perienţe de viaţă în comun şi de apro­piere umană. A­plauzele recompensează toate strădaniile şi deznădejdile şi confirmă ,,fericirea muncii de artist”! Read more »

Să ne examinăm în mod realist expe­rienţa: cât de rar spune un copil de şcoală: ,,La materia asta am primit acum un manual atât de bun încât o să învăţ şi mai mult!” sau ,,Ce carte proas­tă! De acum mi-am pierdut toată bucuria de a învăţa!”. Din contră, mai frecvent se aude: ,,Anul acesta am avut un dascăl bun, de aceea am învăţat mai mult ca niciodată!” sau ,,Pe ăsta nu-l pot suferi, mi-am pierdut toată bucuria pentru ma­teria asta şi n-am mai învăţat tot anul la ea!”… Mijloacele tehnice sau manualele, oricât de rafinate, cântăresc puţin dacă le raportăm la fac­torul preponderent: capa­cităţile şi dăruirea unui om – a dascălu­lui. Read more »

Copiii primesc materia nu­mai prin comunicarea verbală a profesorului. La rândul său, profesorul se orientează după cărţi de specialitate pe care le va recomanda copiilor mai mari şi tinerilor. Interesul elevilor odată trezit, asociat cu educaţia spre o independenţă crescută va fi toc­mai ceea ce îi va îndemna să citească singuri. De asemenea, se poate începe de timpuriu, din cla­sa a V-a, a VI-a, cu referate simple, dacă temele vor fi date corespunzător posibilităţilor individuale. În clasa a VII-a şi a VIII-a se adaugă lucrări de an, mai întinse,  cu temele alese chiar de elevi, care vor fi prezen­tate în clasă. Read more »

Este, într-un fel, ”inima” întregii pedagogii Waldorf: cam o dată pe lună, clasele îşi arată una alteia şi părinţilor ceea ce au învăţat în orele de curs: poezii, cântece, jocuri dramatice mai mici sau mai mari.

Realizarea ei consecventă cere mult efort. În plus, serbarea lu­nară a unei şcoli Waldorf este un bogat câmp de exersare a interesului pentru activitatea şi problemele celor din jur. Cei mai mari zâmbesc atunci când recunosc în reprezentaţiile celor mai mici motive cu care au lucrat şi ei odată. Cei mai mici simt adesea un adevărat respect faţă de performanţele celor din clasele superioare. Read more »

Cum află părinţii despre nivelul activităţii copilului lor în şcoală? La întâlnirile regulate dintre dascăli şi părinţi se pot vedea caietele de epocă sau de exerciţii, iar apariţiile elevilor în serbările lunare cu clasa sau cu şcoala, după cum am arătat şi mai sus, sunt o oglindă fidelă a progreselor fiecărui elev, dar şi a unei întregi comunităţi. Aceasta rămâne cea mai eficientă metodă de control a copilului, cunoscută fiind subiectivitatea notelor.

La sfârşitul fiecărui an şcolar, elevul primeşte un certificat, în care fiecare profesor îi descrie activitatea din toate punctele de vedere. Din aceste certificate părinţii află mai mult despre copilul lor decât dintr-o medie. Nivelul şi activitatea elevului nu sunt raportate la nivelul celorlalţi elevi, ci la nivelul capacităţilor lui. Read more »