Este, într-un fel, ”inima” întregii pedagogii Waldorf: cam o dată pe lună, clasele îşi arată una alteia şi părinţilor ceea ce au învăţat în orele de curs: poezii, cântece, jocuri dramatice mai mici sau mai mari.
Realizarea ei consecventă cere mult efort. În plus, serbarea lunară a unei şcoli Waldorf este un bogat câmp de exersare a interesului pentru activitatea şi problemele celor din jur. Cei mai mari zâmbesc atunci când recunosc în reprezentaţiile celor mai mici motive cu care au lucrat şi ei odată. Cei mai mici simt adesea un adevărat respect faţă de performanţele celor din clasele superioare. Pentru cei de 18-19 ani, serbarea lunară este, înainte de toate, o retrospectivă, pentru cei foarte tineri o perspectivă. Pentru şcolarii claselor de mijloc este şi una şi alta în acelaşi timp. În orele de curs sau în pauză, când şcolarii discută între ei evenimentele zilei, ultima serbare lunară este adesea o temă importantă de discuţie. Sensibilitatea pentru tot ce e unic şi original, prezentă întotdeauna la copiii sănătoşi, poate să treacă treptat într-o adevărată formare conştientă a discernământului.