Copiii primesc materia numai prin comunicarea verbală a profesorului. La rândul său, profesorul se orientează după cărţi de specialitate pe care le va recomanda copiilor mai mari şi tinerilor. Interesul elevilor odată trezit, asociat cu educaţia spre o independenţă crescută va fi tocmai ceea ce îi va îndemna să citească singuri. De asemenea, se poate începe de timpuriu, din clasa a V-a, a VI-a, cu referate simple, dacă temele vor fi date corespunzător posibilităţilor individuale. În clasa a VII-a şi a VIII-a se adaugă lucrări de an, mai întinse, cu temele alese chiar de elevi, care vor fi prezentate în clasă.
În loc de manuale, elevii îşi confecţionează aşa numitele ,,caiete de epocă”, în care ei strâng esenţa unei perioade de predare. Până în clasa a 8-a textele vor fi dictate, de regulă, de către profesor sau prelucrate împreună în clasă. Ilustraţiile sunt cu totul opera copiilor; cel mult profesorul prezintă la tablă schiţe sau motive. 
Primele contribuţii proprii suplimentare apar în caietele de epocă ale ciclului superior. Redactarea clară, inteligibilă şi concisă a unui text, introducerea citatelor şi a pasajelor literare reprezintă un exerciţiu extrem de important. Mulţi elevi din ciclul superior preferă să-şi scrie textele din caiete cu ajutorul manualelor bune şi al lucrărilor ştiinţifice adecvate.
Caietele şi instrumentele de scris sunt cât mai simple. Caietele cu foaie velină îi permit elevului să scrie, în clasele mici, în funcţie de măsura proprie şi să depună în timp un efort mai mare pentru a-şi ordona scrisul.